Sărbătoarea Lanţului Sfântului Petru sau Sân-Petru Lupilor

Pe 16 ianuarie, de la ora 19:00, la Casa Mărgărit vă invităm să celebrăm împreună eliberarea Sfântului Petru de lanţurile cu care îl legase în temniţă împăratul Irod. În “Faptele Apostolilor” se povesteşte că dormind el noaptea între doi ostaşi, a venit îngerul Domnului şi lovindu-l în coastă, l-a deşteptat şi l-a scos afară, căzând de pe dânsul lanţurile cele de fier. Şi s-a auzit acea prea slăvită izbăvire din legături şi din temniţă a lui Petru, prin toată cetatea Ierusalimului.

“Deci, lanţurile acelea au luat putere tămăduitoare de la trupul apostolului. Şi tămăduiau neputinţele şi goneau duhurile cele viclene. Drept aceea, se cinsteau cu cucernicie de cei credincioşi acele cinstite lanţuri, cărora li se închinau şi cu dinadinsul le păstrau, din neam, ca moştenire; pentru că părinţii le lăsau copiilor lor, iar copiii venind în locul tatălui, le încredinţau moştenitorilor lor. Şi astfel unul după altul primindu-le şi unul altuia spunând de cine s-au atins lanţurile acelea şi de care trup s-au sfinţit.”

Potrivit traditiei creştine, Lanţurile Sfântului Petru, descoperite la începutul secolului al IIlea de cãtre temnicerul roman Quirinus de Neus, tãmãduiesc neputinţele şi gonesc duhurile necurate. “Sân-Petru lupilor” este o tradiţie transmisã din generaţie în generaţie şi sunt multe obiceiuri care stau la baza acestei sãrbãtori. Existã o legendã, dupã care Sf. Petru, pe vremuri mare proprietar de cai, a cerut de la Dumnezeu o haitã de câini pentru a urmãri hotul care-i furase din cai, şi Dumnezeu i-a dat lupii.

Potrivit traditiei populare românesti „Sân-Petru lupilor” situatã la jumãtate de an dupã Sân-Petru de varã, cã este şi cea mai mare zi a lupului. Bãtrânii povestesc despre câinii Sfântului Petru, lupii, de Gerar cã se strâng în haite, unde încep sã urle. Sfântul Petru vine şi împarte pradã lupilor pe un an de zile. Se spune cã Sân-Petru soseste la miezul noptii pe un cal alb si împarte fiecãrui lup, câte o oaie, un miel sau o cãprioarã, aceste animale nu mai aveau din acel moment nici o scãpare, lupii urmând sã nu se atingã decât de pradã primitã. Sfântul Petru, stãpânul lupilor, apare în povestile din popor atât ca pãmântean cât si ca divinitate. Se spune cã el umblã singur pe pãmânt, uneori îl însoteste şi pe Dumnezeu pentru a vedea ce fac oamenii.

Aceeasi legãturã între Sfântul Petru şi lupi se face nu numai când e vorba de Sânpietru-de-varã (29 Iunie), ci şi la Sânpietru-de-iarnã. Sân-Petru lupilor este cunoscut ca şi „miezul iernii”. În aceastã zi, gerul se înmoaie şi oamenii încep sã facã pregãtiri pentru primãvarã. În ziua de Sân-Petru nu se fac gãuri în pãmânt, nu se piaptãnã, nu se macinã, nu se toarce, nu se coase, nu se împrumutã lucruri din casã (în special dupã asfintitul soarelui) şi nu se scoate gunoiul, cãrbunii sau cenuşa din casã, pentru ca lupii sã nu se înmulteascã. Femeile nu lucreazã cu lânã si cânepã pentru ca lupii sã nu le mãnânce oile. Oamenii nu mãnâncã carne în ziua asta, în schimb, mãnâncã plãcintã şi dau de pomanã. Se spune cã cine nu mãnâncã plãcintã în aceastã zi se rãtãceşte în cãlãtorii.

Se spune că cei care țin sărbătoarea sunt păziți de rele, de junghiuri și boli și că vor merge direct în Rai, când va fi să treacă la cele veșnice.

Iată că acestă sărbătoare creştină, atât de frumos personalizată prin tradiţiile şi credinţele poporului român, în conformitate cu spiritul său, este atât una a eliberării simbolice de tot ce ne poate înlănţui şi ţine captivi, cât şi un prilej de îmblânzire a fiarelor lăuntrice şi exterioare (lupii) prin aducerea de ofrande (oile).

Pentru ca toate binecuvântările acestei sfinte sărbători să se reverse şi asupra noastră, vă propunem să o celebrăm aşa cum cer vechile tradiţiile strămoşeşti: cu plăcinte calde şi cu poveşti despre Sân-Petru şi lupi culese din cultura noastră populară şi tălmăcite în cheie simbolică şi psihologică. Vom aduce şi ofrande care să ne asigure protecţia şi bunul temei pentru începutul acestui an. Ofrandele vor fi daruri simbolice create sau alese de fiecare în parte după chipul în care vrea să îşi trăiască acest an. Ele vor fi onorate şi binecuvântate prin intenţiile şi rugăciunile noastre şi apoi fiecare participant va pleca acasă cu un alt dar decât cel pe care l-a adus, ales prin tragere la sorţi. Vom discuta şi despre lanţurile metaforice pe care fiecare dintre noi le purtăm, văzute sau nevăzute, şi despre cum ne putem elibera de ele prin această jerfă simbolică, cu ajutorul îngerului nostru păzitor.

Vom folosi acest prilej şi pentru a descâlci din negurile uitării importanţa riturilor şi ritualurilor de trecere nelipsite din vechile culturi, dar pierdute odată cu timpul pentru oamenii zilelor noastre. Vom analiza de ce este încă nevoie de ele, care este tâlcul şi rostul lor în evoluţia noastră psihică şi spirituală spre reîntregire, vindecare şi echilibru.

Astfel, vom onora şi vom deschide spre lume cu bucurie şi celebrare proiectul “Ritualuri de trecere”, al cărui principal scop este de a crea o reconectare a omului contemporan la rădăcinile sale autentice şi o realiniere la ritmurile sacre ale naturii.

Vă aşteptăm cu inimi deschise şi calde,

Monica şi Corina

PS: intrarea este liberă, dar accesul se face în baza înscrierii prealabile, întrucât numărul de locuri este limitat. Vă mulţumim pentru înţelegere!

Comentează